marți, 28 iunie 2011

O pisica dulce, dulce, oare unde se va duce?

Grasu este pisoi de 2 luni, frate cu 3 negrisori caraghiosi. A iesit diferit de fratii sai, avand un alt tata. este pufos, cu blana gri deschis, catre piele. E foarte cuminte si lipicios! Mananca orice.
Poate fi livrat in Pucioasa si imprejurimi, in Bucuresti, precum si oriunde pe drumul dintre Pucioasa si Bucuresti. Mi-ar placea teribil sa fie adoptat alaturi de unul dintre fratii sai sau unul dintre unchii sai, dar important este sa fie adoptat de oameni care sa-l iubeasca si sa-l pupe asa cum a fost obisnuit de cand s-a nascut!

http://adoptieanimale.blogspot.com/2011/05/grasu-si-fratii-lui.html

http://adoptieanimale.blogspot.com/2011/05/pisoiasi-care-cauta-stapani.html

joi, 23 iunie 2011

Realitate si imaginatie

Raspuns la intrebarea pusa aici "http://www.cafeneaua.com/nodes/show/27919/prietenia/1"

Pana la sacrificiul/fapta de unde nu te mai poti intoarce, sunt framantari in mintea noastra, subiective, si adeseori confundam usor ce ne imaginam cu realitatea insasi. Ne subordonam unor tipare, educatiei primite, sabloanelor infipte in minte. De fapt viata ar fi mult simplificata daca am putea intreba pe cei de langa noi cum prefera sa procedam. Dar nu putem, si ei sunt tributari unor prejudecati, care le viciaza mult raspunsul. De fapt prejudecatile nici nu ne dau voie sa intrebam. Ar fi de dorit sa nu mai punem atata pret pe lucruri, pe sentimente inchipuite. Putine lucruri sunt importante cu adevarat.

Cand ridic un taler al balantei, altul coboara. Asta simt eu, nu se intampla in realitate astfel, nici chiar daca as infaptui ceea ce ar ridica talerul balantei. In primul rand trebuie sa-mi corectez perceptia, sa vad realitatea asa cum este si nu cum o vad din teama sau dorinta. (asta este o piedica extrem de importanta in viata noastra, cititi Atacurile PSI - Ghid de autoaparare). Apoi sa fac anumite verificari in realitatea asta ascunsa sub văl si sa observ ca talerul care se ridica e doar o dorinta a mea, care nici nu imi asigura decat o bucurie care se va sterge curand. Iar talerul de care mi-e teama ca va cobori, de fapt nu va pati nimic, doar mie mi-e teama sa nu pierd ceva ce de fapt nici nu am.

Cat de mult sacrific? Depinde din ce. Daca ai fixata o ierarhie, stii ce e important pentru tine cu adevarat, nu vei sacrifica decat lucruri fara importanta de fapt. Vei sacrifica eventual mici bucurii pe care le poti inlocui cu bucurii adevarate, pe care trebuie sa inveti sa le apreciezi.