luni, 20 septembrie 2021

Haiku

 Anotimp de vis, 

Toamna e un ciorchine

Cu fructe coapte. 

joi, 18 martie 2021

Plutire

 

Eu am învățat să plutesc în eter, în eterul iubirii care sunt eu și nu mai aștept
Niciodată
Să aterizez într-un loc cald
Fiindcă singurul loc sigur
Este inima mea.

luni, 15 februarie 2021

Cafeaua

 

Cafeluța de luni
Face oamenii mai buni.
După cafeaua de marți,
Tot ce ai vrei să împarți.
După cafeaua de miercuri
Îți tot vine să te bucuri.
După cafeaua de joi,
Totul pare mai de soi.
După cafeaua de vineri
Suntem cu toții mai tineri.
La cafeaua de sâmbătă
Toată lumea freamătă.
Cafeluța de duminică
Tare bine ne mai pică!

12 februarie 2021 (primele două versuri sunt de pe net)

vineri, 16 octombrie 2020

Eu

 Am în mine de toate, 

Primăveri înstelate... 

În mine-s de-a valma, 

Iarna geroasă și toamna, 

Veri calde sau fierbinți, 

Ploi repezi sau cuminți.


15 octombrie 2020

luni, 7 septembrie 2020

Tablou

 Nimic nu e întâmplător, totul e-o țesătură bună

Ochiuri nu se deșiră, nu există ruptură.

Ne întâlnim pentru că există-anume potriviri,

Și ne despărțim pentru alte întâlniri.


În urmă modelul se arată treptat

Și-l vom vedea când partea noastră-am terminat.

Poate o viață întreagă-am trudit

Și-n urmă doi ochi abia s-au înnădit.


De-aceea bucurați-vă de țesătură

Și admirați întreaga ei făptură

Cum ochi de ochi se leagă, zi și noapte

De-o mână nevăzută, de-o minte înțeleaptă.


2007

Muza mea

 Of, o muză am și eu...

Mititică 

Și peltică.

Tot mă rog de ea mereu.


Ca s-o fac să ciripească

I-am promis bolta albastră,

Însă doar un moft ar vrea

Să semneze numai ea!


2007


Taina fructelor

                                         dedicată prunului care m-a primit cu bunăvoință

                                 și i-am simțit taina în toat-a mea ființă.


Frunzele freamătă parcă șoptind

"Am fructe proaspete-ntre crengi pârguind,

Am fructe mai dulci și fructe mai acre,

Catifelate, aromate, pline de soare."


Și i-am luat vreo două-n glumă, de pe poale,

Și le-am mâncat cu prefăcută nepăsare.

"Ți-s bune și destul de coapte, nu zic nu,

Dar nu mai vreau, nu știu ce-mi trebuie acum."


Am revenit apoi, atrasă de-aceste rotunde taine,

Acești sori în miniatură, cu seva pământului în vine.

Ascunși printre frunze, de soare, de hoți,

Ascunsă-s și eu, de soare, de toți.


În tainica lume de pământ și lumină,

Dispare forma, concretul, nimic nu are vină.

Am găsit Fructele, hrana îndestulătoare,

Lumina cuprinde tot ce există sub soare.


În tainica lume de pământ și lumină,

Uitarea e totul, a fi e totul,

Dincolo de zbucium e lumea senină,

Când tuturora le aflăm rostul. 


2007