“Atata timp cat nu incetezi sa urci, treptele nu se vor termina; sub pasii tai care urca, ele se vor inmulti la nesfarsit.” Franz Kafka
Brrr, asa cum banuiam, oriunde m-as indrepta, ma asteapta piscuri infinit de inalte si abisuri fara fund. Numai limitele omului ma opresc intr-un punct oarecare. Si la fiecare om sunt alte limite. Rau de inaltime, in ambele cazuri, nu? Fie ca ajungi prea sus (atunci nu trebuie sa ne uitam in urma, ca ni se face rau, fie ca ne uitam cat mai avem de mers... in jos, si iar ni se face rau...) Nu e neaparat rau sa cobori, ma gandesc de exemplu la cei care sondeaza adancul sufletului unui criminal.
