Demult, nici el nu mai stie de cand, s-a imbarcat pe corabie un navigator, cu sextantul lui si cu o harta oferita de capitan, cu oarecare indoiala ca ar reprezenta exact apele strabatute.
Navigatorul a stat cu zi cu noapte in camaruta lui, masurand mereu cu sextantul harta cu desene marunte, bolborosind din cand in cand cate ceva. Capitanul sau secundul coborau uneori si ascultau cuvintele lui, apoi hotarau incotro sa mearga, interpretand sibilinic-subiectiv cuvintele lui.
Dupa multe luni de calatorie, corabia a acostat intr-un port necunoscut, iar marinarii au coborat imbracati cu haine foarte groase si au cumparat carne de ren. Navigatorul nu s-a grabit, si-a luat sextantul si o bucatica din harta, doar cu ceva notite de mana pe ea, si a coborat intr-o haina subtire si palarie, facandu-se repede nevazut. Cineva spunea ca l-a vazut spre seara intins pe plaja din apropiere, cu un suc in mana. Haina era langa el, parand a-i fi foarte cald. De atunci nimeni nu a mai stiut nimic de el.
Cam asa ma vad eu, in rolul de navigator care merge cu aceeasi corabie, dar pe alt drum. Cam ciudat, stiu, dar tocmai am citit un text nou de al sotului. ;) Am obiceiul sa imprumut vrand-nevrand stilul textului citit sau sa ma identific cu un personaj. Din cauza asta nu citesc decat foarte putine carti din biblioteca sotului. Cele mai multe m-ar deprima pentru multe zile.
http://www.mesagerul.ro/2011/12/19/poeme-proza-de-sorin-catarig
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu