În loc de motto imaginați-vă
niște crengi cu frunze uscate
Peste noapte mi-au crescut mii de crenguțe cu mii de muguri.
Orice mișcare mi-era dureroasă.
Dar mai ales când vedeam muguri ce începeau să se usuce, durerea devenea insuportabilă.
În mugurii aceia erau întemnițate mângâieri și îmbrățișări drăgăstoase.
Într-o zi însă o rază de soare străbătu până în inimă.
Prin nu știu ce miracol raza trecu de crenguțele încâlcite și îmi atinse inima.
Inima se zbătu ușor ca trezită dintr-un vis urât, își deschise aripile și zbură.
În clipa următoare mugurii se desfăcură și ei în mii de fluturi multicolori și umplură văzduhul de culori vesele. Pielea îmi rămase netedă și rușinată mă acoperii cu aripa inimii.
2007
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu