Ceața banală începuse să sufere
De niște țepi ce o împungeau pe dinăuntru
Se formase-n ea germenele vieții
Și acum năștea. Crengi.
Ieri nu era nimic și azi e un hățiș
Dimineață erau flori
Ce îmbătau șase simțuri
Acum petalele cad mângâind ceața-mamă
Fructele cresc pocnind surd.
Mușc din ele.
Înăuntru parcă se deslusește ceva
Mai mușc, mușc din altul.
În urmă las coji, înainte am fructe.
De jur-împrejur crengile cresc.
1986
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu