Ceva s-a desprins din suflet
(Să nu fie chiar sufletul!)
Nu știu când, dar uite!
Ce forme arteziene are!
Și ce caută pe cer?
Poate nu e decât o umbră
De unde știu că-mi aparține?
Ridic o mână și nici nu se clintește,
Ba chiar o mai modelează vântul.
Sunt eu.
Totuși aripile astea le-am gândit eu când ne-am întâlnit,
Cele din stânga sunt mai de curând,
Acum îmi aduc aminte,
Mi se făcuse dor de tine peste noapte
Și m-am trezit buimacă.
1986
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu