Copacii s-au îmbrăcat în albe paltoane
Și noi, copaci mergători,
Ne plimbăm printre ei.
În fața potopului de iarnă
Încremenim, deodată!
Tu nu mai poți pleca de lângă mine,
Eu nu mai pot pleca de lângă tine.
Lângă noi e coloana orologiului nins,
În care timpul e încremenit.
Clipele viitoare ning pe lângă noi...
De ce, te întreb, dar buzele-mi stau nemișcate
De ce nu mă săruți, nu mai e nimeni,
De milioane de ani.
1985
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu